duminică, 29 ianuarie 2017

Sunt neam de "Chiabur"

Ajunge la mine după Crăciun la birou în Sibiu o carte poștală de la Fundația ”Michael Schmidt”, mă uit, și brusc am un "déja vu", era o poză cu Comandamentul de Pompieri din Rupea de la 1932. Poza editată sub formă de carte poștală și scoasă la editura Curtea Veche.

Pentru cei care nu știu, Fundația promovează de ceva ani intens patrimoniul cultural săsesc din ”Țara Ovăzului”, orașelul meu natal, fost Scaun săsesc, face parte din regiunea menționată. Așadar nu pot decât să mă bucur, că au făcut acest lucru. Asta e cartea poștală.

 

Cum ieri am fost la ai mei la Rupea, iau obiectul cu mine, că știam eu ceva, dar vroiam să fiu singur. Și se confirmă. Originalul e la ai mei, și în poză sunt cei doi străbunici ai mei, din partea bunicului, și din partea lui tata: Wagner (în mijloc, care a venit din celebrul sat Viscri) și Bawinski (marcat sus, deci am și ceva origini poloneze, venit din Silezia). Uite și originalul:


Ai mei au adunat în timp câteva lucruri încropind un mic muzeu cu obiecte săsești, ungurești și românești. Nu mai știau cine a pozat, că toată lumea care a venit să viziteze colecția a făcut poze. Acum, sincer, mă bucur că Fundația a scos această poză sub formă de carte poștală, dar într-un minim gest de politețe (ca să nu vorbim de alte aspecte) era frumos să ne trimită și nouă măcar un exemplar, și nu să aflăm din pură întîmplare.


joi, 12 ianuarie 2017

Cum își supraveghea Împăratul Iulian mormântul (singura mea întâlnire cu ”împăratul”)

Azi la decesul omului, mi-am adus aminte de o întâmplare cu el de cevA ani. Era prin octombrie 2004. În scurta mea perioadă cât am lucrat la stat, la centrul de pregătire al funcționarilor publici, adică cu demisie cu tot vreo 2 luni în total, l-am ajutat într-un proiect al Centrului pe fostul director al Bibliotecii Astra, Mariș, proaspăt pensionat. Proiectul mișto, dar prea puțin valorificat până astăzi, cuprindea elaborarea unui ghid și a unei hărți a Cimitirului Muncipal cu personalitățile ce își aveau locul de veci aici.

Și cum batem noi cimitirul căutând pe unul și altul, eu fiind fotograful, la un moment dat, zice Mariș, hai pe aici să mergem la mormântul lui Cioabă (Ion, bunicul actualilor Co-Regi), că la urma urmei e și el o personalitate. Mergem noi într-acolo și dăm în drum de doi băieți care meștereau la un mormânt supravegheați de altul mai în vârstă, negricios, îmbrăcat în trening, mai mult lat decât lung, gras de vreo 160 de kile, Spre surprinderea mea se duce Mariș spre el și îl salută jovial. Mă gândesc, de unde îl mai știe și pe ăsta. Schimbă câteva vorbe cu el, îl ia peste picior cu mormântul, mă mai și pune să fac o poză, și mergem câțiva metri mai încolo, pe diagonală, unde era mormântul lui Cioabă, relativ nou renovat de fi-su Florin (decedat și îl în 2013)  - un mormânt mare de marmură.

După ce ne îndepărtăm, mă lămurește Mariș că era Iulian, care nu vroia nici el să se lase mai prejos și își înălța/renova propriul loc de veci. Dar se știa de atunci că e deja în declin economic față de rivalii săi, semn că își placa locul cu gresie.

Întrebarea cu care am rămas amândoi a fost, oare câte ierni va rezista gresia?

P.S. Încă nu am găsit poza. Dar când o să dau de ea, o adaug.

marți, 10 ianuarie 2017

Până la urmă, al cui e trotuarul?

După ce am dat tot weekend-ul la lopată am luat si eu un avertisment luni de la Primărie, că n-am măturat ultimii 10 cm de zăpadă picați până la 8 dimineața. Asta conform unui HCL de prin 2001, care, printre altele, spune că trebuie să mături până la 8 dimineața și mai trebuie și să dai cu material antiderapant. Acum sincer, si dacă nu eram răcit, eu la 7 dimineața tot nu mătur. Așa din principiu prefer o amendă. Oricum la noi în Turnișor se mătură. Si numai de gura și rușinea vecinilor, care este de altfel o instituție mult mai eficientă decât orice ucaz de stat. Dar pe topicul ăsta mi-a atras atenția la un moment dat un comentariu de la altă postare, și am început să reflectez.

Deci trotuarul din fața casei mele este pe domeniul public. Acesta de regulă este administrat de un serviciu de specialitate al Primăriei. Pe de altă parte îmi spui că pe timp de iarnă trebuie să am grijă de el (de fapt tot timpul), prin urmare mi-l dai forțat în grijă (custodie) și mă amendezi dacă nu fac cum vrei tu. Și hăt cum trece zăpada, pac îmi tragi alt avertisment că am parcat cu roțile și pe trotuar (aici iar nu îți asumi vina că a fost prost proiectată strada). Păi stai, dacă e tot în grija ta ca Primărie din sarcina Consiliului Local care ne reprezintă pe noi cetățenii proprietari de drept, n-ar trebui să mă plătești tu Primărie că dau cu mătura, că eu te plătesc prin taxe ca tu să ai grijă ca eu să am grijă?

Păi hai s-o complicăm și mai mult: Se face vară, și vreau să pun un stand cu produsele mele din grădină. Absolut că spațiul devine în cel moment 100% din nou al Primăriei din toate punctele de vedere. Autorizații, închiriere per metru pătrat etc. Păi acum ce facem, ori ai tu grijă, ori am eu grijă?

Altă întrebare, dacă tu poți să mă amendezi că nu am măturat, eu cum te amendez că nu mi-ai curățat?

Oricum o dai, toată lumea va avea dreptate, depinde pe ce parte a principiului aplicat de afli. Soluția nu stă în amenzi și constrângeri ci în spirit civic, iar acesta se cam educă. La fel comunitatea ar trebui să-și definească singură regulile, prin preprezentanții ei aleși, dar aceștia nu prea își mai ascultă nici comunitatea și nici sfetnicii (azi am spune experții), drept pentru care rezultă legi proaste la toate nivelele de guvernare.