Partea cu autorizările stă cam așa. Depinde în ce an ai luat acea autorizare, pentru că legea s-a schimbat de nșpe ori. Până în 2007 când mi-am luat clasificarea pe pensiune (sic! adică autorizarea de funcționare o luai în prealabil) trebuia să dai o declarație pe proprie răspundere, fără să te verifice nimeni. Deci lucrurile erau clare. Semnezi pe propria răspundere că ști legea și o respecți și porți răspunderea pentru ce se întâmplă. Apropo de vină.....Un principiu corect, liberal bazat pe responsabilitatea individului. Dar ce te faci cu neamul ăsta de iresponsabili.......
Deci depun hârtiile și.....ghinion. Arsese între timp un hotel (!), nu știu dacă cu victime, dar s-a dat ordonanță de urgență că brusc trebuie autorizație de la pompieri. Ăia cerau un scenariu de securitate plus că autorizau doar proprietarul, în schimb Autoritatea de Turism (și asta a fost ba minister, ba direcție ba autoritate, deci tot de nșpe ori) cerea autorizație de la mine (chiriaș). Așa că am rezolvat-o balcanic, după, ce am făcut toate formele, am trecut doar numărul autorizației.
Dacă tot am fost în evidența lor (alții se pare că n-au fost, mi-e silă să mai pronunț și nume), am fost verificat aproape anual. Primeam întrebări de genul: ”Aveți autorizație de la pompieri”. Răspuns: Păi dacă tot ați emis-o tot voi, n-ar trebui să știți :D
N-am luat amenzi ci doar avertismente planuri de măsuri pe care le-am respectat: Am stingătoare verificate anual, unul la 2 camere, plus multe alte ”tâmpenii” cerute de lege. Dar le respect. Și chestiile ăstea costă. Și azi, poate, văd mai mult ca niciodată o utilitate la ele ,care până ieri mă enerva.
Nu șiu, dacă ați observat diferența. Aici vorbim de o unitate de cazare unde autorizația de incendiu a fost cerută de unitatea care face clasificarea. Dar la cluburi......... Păi aici începe un hățiș de lege care, nu mai sunt la curent, cu siguranță n-a fost descâlcit pînă azi.
Și hai cu altă poveste. Nu știu dacă țineți minte că la un moment dat funcționa la Sibiu în ștrand un club, care era practic într-un cort. Primul front la vreo 100 de metri era un grup de blocuri. Circ, reclamații. Când mi-am bătut capul cu funcționarii de la primărie cum să-i dăm de cap, nu intru în detalii că încep să scriu un roman, am constatat că fapticul și legalul nu ne ajuta deloc. De exemplu la vremea acea primăria nu avea voie să măsoare decibelli doar mediul, și ăia pretindeau că unicul lor aparat e stricat,....așa de vre-un an....și n-au bani de altul. Amenzile de tulburarea ordinii publice erau contestate, legea nu te ajuta că le băga pe toate în categoria de unități de alimentație publică și so on.....iar clubul băga mai departe decibeli la greu. Până la urmă am lucrat la legea locală, un pic la reautorizări și am descălcit cât am putut ițele. Mi-a luat vreo 2 luni și împreună cu funcționarii ne-am dovedit creativi, și multe din probleme s-au rezolvat.
N-am concluzii, sunt destui isterici azi care clamează adevărul absolut. El, ca de obicei, se află undeva la mijloc.
